Democrația vine și trece prin tine

Ajung transpirat la Cotroceni, cu părul vâlvoi – pe drum m-am strecurat cu bicicleta printre zeci de polițiști care păzeau șoferii blocați în trafic:

- Ce se întâmplă?
- N-ai auzit? Au venit americanii!

Intru în zidul palatului, unde-i un filtru de securitate, și prezint o hârtie mototolită cu un mail pe care l-am primit acum două zile (cică requests the honor of the company of Mr. Vlad Ursulean at remarks to be delivered by the Vice President of the United States Joe Biden). OK, iacătă-mă. Continue reading

Jurnal din Amerika

Ziua 0

Aeroporturile sunt ca-ntr-un vis, treci pe pilot automat prin tuneluri și porți, te minunezi absent de toată babilonia aia, ca și când te-ai uita la un reality show pe Discovery.

M-am trezit brusc din vis când un roșcovan de la securitate m-a luat deoparte și m-a întrebat “Ce te face să crezi că ești un jurnalist bun?”

Ziua 1

IMG_0081

M-am trezit cu o veveriță în fața geamului, scotea limba la mine. Secția de pompieri de vizavi a dat trezirea cu sirenele la 8 dimineața fix. Stau într-o cameră cu ferestre pe trei pereți, trebuie să mai inchid din jaluzele ca să nu mă înec cu lumina.

Merg până-n centru cu un trenuleț care se transformă în tramvai și apoi în metrou.

Sunt “reporter in residence” la universitate. Coordonatorul meu e un “veteran journalist” care seamănă cu Leonard Cohen. Singura colegă e o venezueleancă cu care am dezbatut toată ziua și am convenit că țara ei e mai de căcat (se împușcă lumea pe strada, gen).

Mă pregătesc să sar la gâtul uneia dintre cele mai mari corporații din lume. Continue reading

Punk și pace la toată lumea

Gică Fotografu aruncă cu bani mai bine decât oricine.

Baștanii burtoși decartează cărămizi de bancnote în lăutari, în speranța că dușmanii din jur o să fie copleșiți de admirație și o să le recunoască supremația.
În cei din jur clocotește ura, își jură că vor arunca ei și mai mulți bani și o să-i umilească ei pe toți și o să le arate cine-i șefu.

Gică nu are nici un strop de răutate.
~
Banii lui zboară lin ca o ofrandă. Continue reading

Manele porno pentru intelectualii capitaliști

Rupe-te, rupe-te, rupe-te, rupe-te…

693 de oameni, bătaie generală între hipsterii elitiști și hipsterii haladiți, neonaziști cu lanțuri, clanuri cu săbii, totul părea posibil după o săptămână de pizdeală virtuală pe Facebook, declanșată de niște oameni care s-au gândit să pângărească templul subteran al hipsterilor cu regele sexului, Romeo Fantastick.

Dar uite că a venit 1 Martie, domnul Fantastick a sosit din Italia și se încălzește în culise la Eden, iar universul nu s-a rupt în două. Clubul arată ca-ntr-o sâmbătă seara obișnuită. Continue reading

Reportaj din vis 1: moartea

Mă uit printr-un caleidoscop cum se stinge lumina. Nu doar lumina din cameră, toată lumina de pe lume. Culorile se mănâncă unele pe altele până dispar. Câteva ecouri prin pleoape, apoi nimic. Închid ochii, nu mai e nevoie de ei.

Sunetele sunt mai îndârjite, frecvențele înalte mătrășesc joasele și țipă ca din gură de șarpe, ca atunci când scoți o sabie din teacă sau lovești un cinel cu inelul și te mai și doare. Se aud ca în reluare, apoi dispar. Liniște. Continue reading

Jurnal de moloz, devastat de aurolaci

Schimbatu’ lumii e foarte mișto.

Am pornit o plimbărică prin Univers. E timpul protestelor, mi-a zis cineva să-mi torn un adevărat Artist al Poporului. Jurnalistul își trimite roboții să extragă gazele de distracții (manie americană).
Un milion de gângănii cu telefon celular construiesc o mică dramă contemporană. Pornim cu toții în marșul pentru care mamele noastre au întreținut relații sexuale. Cioran și entertainment gratis în zile de înmormântare.

Șoferii au plâns. Am publicat o stare psihică particulară, definită prin miezul revoltei. Băbuțele s-au ciufulit. Le-am dăruit câte un mogul.

După seri de neuitat în care statul român lăsa bolnavii de cancer să moară, cei mai coioși artiști din lume fac semn de reverență. Tot albastrul din ceruri dă o palmă la fund revoluționarilor Facebook. Se degradează flora și fauna spontană. În scara blocului sunt presărate insecte moarte. Suntem înconjurați de mici. Continue reading

În jurul orașului se dansează în ritmul halucinației noastre

IMG_0791

Doi polițiști în geci de piele îmbată două minore pe canapelele slinoase ale unui club – fost discotecă – fost cămin cultural din Covasna. Fetele-și strâng picioarele una alteia-ntre coapse, își freacă țâțele, își încolăcesc limbile, polițiștii plescăie, privesc hulpav, dar calm, ca la interogatoriu.

Un pitic de la circ, mustăcios ca Machete, face flic-flacuri de pe boxe și îmbrățișează fetele de fund.

Unguru’ care mă întovărășește suferă de sindromu’ Ștockholm, s-a amorezat de Sabrina, fetița cu bentița, după ce l-a salutat pă ungurește la sala de biliard, dar în club n-a vrut să danseze cu el din considerente etnice. Suferă ca un câine, așa că agață o tipă cam nu-știu-cum, dar care are avantajul de a se mozoli cu o tovarășă frumușică. Un efervescent 2 în 1 vindecă orice inimă bolnavă.

În timpul ăsta, într-un veceu comunist, doi unguri cu pula-n mână stau în stânga și-n dreapta și aruncă peste mine un curcubeu de consoane. Șansele să înțeleg ceva sunt egale cu șansele de a descifra întâmplările din ultimele zile. Concentrează-te. Continue reading

Biserica Protestatară din Bârlad

Un bărbat cu ochelari stă la un pupitru înalt și citește un discurs. Vocea e puternică, tonul unduiește calculat, fiecare vorbă lovește la țintă.

Sute de oameni îl ascultă în picioare, îngrămădiți unii-n alții, aproape nemișcați. Cuvintele lui ricoșează din poleiul de pe pereți în stomacul oamenilor, unde provoacă niște furnicături care urcă pe șira spinării până la creier.

E o chemare la oaste.

1

Ne-am rugat astăzi la Dumnezeu să apere România și să ajute poporul român în lupta de supraviețuire și rezistență împotriva cotropitorilor contemporani.

În acest sens, constatăm cu mâhnire și indignare că actualmente se încearcă înrobirea țării și decimarea populației prin procedee mai subtile.

Așa s-ar putea asemăna: o armată invadatoare cu unele corporații străine; căpetenia vrăjmașă cu unii manageri de companii; divanul boieresc cu guvernul; trădătorii de neam și de țară cu lobbyiștii.

Dacă altă dată țara era cea care plătea tributul către cotropitori, astăzi, cotropitorii interesați de bogățiile țării plătesc comisioane celor care pot să le netezească calea către jefuirea acestora.

Aici se petrece cea mai mare mobilizare socială din România.

Suntem într-o biserică. Bărbatul e Vasile Lăiu, protopopul Bârladului. În spatele lui, în altar, zece preoți stau în semicerc, în jurul lui Iisus pe cruce. În fața bisericii sunt echipaje de poliție, jandarmi și pompieri.

În ultimul an, în Bârlad au fost patru proteste masive, cu mii de oameni, împotriva exploatării gazelor de șist. Multora nu le-a venit să creadă – de unde atâta putere într-una dintre cele mai sărace zone ale României?

Asta e povestea gazelor de șist, așa cum o văd majoritatea cetățenilor protestatari din Bârlad. Când se simt amenințați, ei apelează la ce au mai puternic: credința în Dumnezeu. Implicarea socială nu vine cu discursuri despre democrația participativă. E o misiune divină. Continue reading

Soulaina Dreaming. Cu cortul pe plajă de Revelion

I. Visul
II. Cosmonauți în jurul focului
III. Moartea Cosmopoliților
IV. Grigore Pavlov și demonii săi

Stau la masă înconjurat de oameni îmbrăcați cu sclipici, care râd și strigă în timp ce înfulecă șapte feluri de mâncare. În fundal, muzică disco și un televizor pe protv, dat destul de încet cât să se audă doar hohotele. Oamenii prind roșu în obraji și se ridică la dansuri smucite, iar eu închid ochii și-mi închipui că sunt pe o plajă înghețată, unde se aude doar vâjâitul ciudat al valurilor care îngheață înainte să se spargă la mal.

Săgeata albastră București-Tulcea

Morții mă-sii, o smucitură mă trezește. Un zgomot metalic, apoi o sirenă. Deschid ochii, sunt într-o săgeată albastră, iar pe geam văd un vapor care tocmai trage la malul… Dunării?!

Mă ridic încruntat ca un mobil care-și caută rețeaua și creierul începe, încet-încet, să-mi livreze amintiri: Continue reading

Cetățeanul Google descalecă în Ferentari

Cetățeanul Google are o memorie mai mare decât toți elefanții din Africa, dar nu știe să simtă. Toate informațiile din lume îi sunt îngrămădite-n cap, dar unele nu vor să se lege oricum le-ar permuta. Cuvintele lui au un gust metalic.

Însă Google e un cetățean ambițios, vrea să cucerească și ultima redută: sufletul. Așa că a pornit să colinde lumea, s-o vadă cu ochii și, poate, să înțeleagă cum funcționează oamenii. A fost peste tot, din America până-n China, a înghețat prin Antarctica, s-a scufundat în oceane.

În aprilie 2009 a ajuns în Ferentari. Acesta e jurnalul acelor zile zbuciumate:
(așteaptă oleacă până se-ncarcă tot. e high-tech, maică) 


17 Aprilie 2009

<Ferentari> = ZăbrăuțiGunoiGhetouȚiganiDrogați Continue reading