Opt puieți de cocalari stau în cerc pe asfalt, în parcare la IKEA, și joacă barbut.

E un grup stereotip ca-ntr-un film cu puștani dintr-o suburbie americană: șeful și locotenenții lui, toți la maieu și cu freze de strütz; grăsanul care face poante; unul mic și fraier, care stă într-un colț cu fundul pe o carte.

Când pierde vreunul la zaruri, se duce la ăla micul cu cartea și-i dă în cap cu palma, pumnul sau piciorul, în funcție de rangul în grup.

Brusc, se dispersează agitați – ăia mai mici se târâie pe sub mașini, de parcă ar căuta bombe, șefii pleacă nuștiuunde cu pas hotărât. Ăla fraier îi dă cartea unei țigăncușe slăbănoage, care are un teanc de cărți vechi și merge cu ele pe la oamenii care își încarcă nimicurile în portbagaj.

După cinci minute apar din nou, din direcții diferite, se întind pe asfalt și joacă barbut în continuare.

Eu stau cu Luiza la geamul de sus, din IKEA, și ne uităm ca la un film absurd. Ce naiba se întâmplă? Vom investiga după ce cumpărăm o veioză…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *