Un moș în adidași se foiește pe scaunul portocaliu din tramvaiul 1.
Are în mâini o pungă neagră cu ceva mic înăuntru, o tot pipăie, o tot mângâie.
Își amintește ceva și verifică în buzunar, cheile sunt la locul lor, prinse pe un șiret.
Se lipește zgribulit de geam de parcă ar fi la gura sobei, așteptându-l pe Moș Gerilă.
Înghite în sec. Scoate din pungă o mandarină, o miroase, o străpunge cu unghia cea lungă, îi dă jos coaja, îi curăță pielițele, înșiră feliuțele pe genunchi și le ciugulește una câte una.
