23 de muzee într-o noapte

Sâmbătă spre duminică, zeci de mii de bucureșteni au pornit într-o frenezie să vadă cât mai multe instituții de cultură la Noaptea Muzeelor. Cum ar fi să le vezi pe toate?

Ies la fugărit muzee, la fel ca toată floarea Bucureștiului. Doar că eu duc lucrurile până la capăt: vreau să merg la toate!  Desigur, nu o să apuc să văd mare lucru, în unele n-o să pot nici intra din cauza aglomerației. La un calcul sumar, am la dispoziție doar 20 minute/muzeu, în care intră și transportul. Dar, mergând la atâtea muzee, poate o să se lipească puțină cultură și de mine.

Cursa contra-cronometru după muzee

Sună ilogic, dar e la modă. Mai sună și imposibil, însă e doar o chestiune de planificare. Cu harta bucureștiului în față, ordonez muzeele după ora la care se închid și desenez un traseu cu carioca. Apoi îmi curăț bicicleta, îi umflu roțile, îi pun faruri și vitezometru.

Noaptea Muzeelor începe la șase seara, dar pornesc cu două ore întârziere, ca să nu am un avans nedrept față de generația tinerilor molatici. Fac un playlist de Chopin și Dvořák, să pătrundă mai ușor cultura în cap, și încep cursa contra-cronometru.

20.19 Piața Revoluției: Haosul a început deja la muzeele din centru. Polițiștii dirijează mașinile în jurul cozii de la Muzeul Național de Artă. Labirintul despre “rânduiala vieții”, pus la cale de Muzeul Țăranului și Antipa, a strâns și el un rând șerpuit până departe.

20.24 Centrul Cultural ArtSociety: Vizitatorii sunt foarte impresionați de clădire – Palatul Cesianu-Racoviță, construit înainte de 1900 după model renascentist și proaspăt restaurat. “Mișto și tablourile astea”, îi zice un tânăr cu rucsac prietenei înainte să o tragă spre alt muzeu.

20.49 Muzeul Cotroceni: Un batalion de oameni stă încolonat pe deal. O iau pe contrasens ca să-i depășesc, mă cațăr pe bicicletă proptit de zidul Cotroceniului și abia atunci reușesc să cuprind cu privirea tot alaiul de la porțile palatului.

P1180045.jpg

21.03 Muzeul Militar: Copiii săraci care locuiesc în casele din zonă mișună printre arme, țipând că o să-și ia aruncătoare de grenade când o să se facă mari, să nu se mai lupte cu bețe, ca acum. Părinții lor și-au amenajat pe trotuar propriul eveniment cultural, cu bere și semințe.

21.17 Muzeul de Geologie: Grupuri de oameni s-au strâns în față la Muzeul Țăranului și Antipa, fără să știe că ambele s-au mutat pentru o seară în Piața Revoluției. Distracția principală e alergatul prin fața stropitorilor. Cei care se plictisesc îngroașă rândurile la Geologie.

Pe străduțele cu nume de capitale din cartierul Dorobanți nu funcționează becurile. Mă rătăcesc printre vile și pierd 10 minute prețioase.

21.32 Muzeul Hărților și Cărții Vechi: Aerul e încins de la oamenii care se concentrează la hărți. Câțiva jandarmi veghează ca atâta cultură să nu degenereze în violențe. Unul dintre ei se documentează dintr-o hartă despre Răscoala din 1907.

21.54 Muzeul Aviației: O iau la goană pe Barbu Văcărescu și ajung aproape de Pipera, unde se ascunde nesemnalizat Muzeul Aviației. Evit în ultimul moment coliziunea cu un avion invizibil (în beznă). Noroc că au blitz aparatele foto, altfel fetele pe tocuri n-ar fi avut cum să se pozeze cu elicopterele de luptă.

22.34 Fundația Culturală Greacă: Traversez orașul până pe Pache Protopopescu, unde nimeresc în toiul unui discurs al Zoei Petre despre democrația ateniană în relație cu arta grecească.

22.46 Muzeul Vasile Grigore: Jandarmii detașați la muzeul pictorului Vasile Grigore sunt iubitori de artă, contemplă îndelung o colecție de icoane pe sticlă.

22.55 Fundaţia Löwendal: Într-o clădire cu aspect de ambasadă de lângă parcul Ioanid, un tip în pulovăr cântă la un pian vechi, privit de un public înmărmurit ca portretele de pe pereți. „Superb loc!” discută niște doamne în curte. „Dacă nu era noaptea asta, nu l-am fi descoperit.”

P1180220.jpg

23.13 Muzeul Literaturii: Pe bd. Dacia se aud chiuituri. Credeam că vin de la birtul cu manele de lângă Romană, dar veneau fix de la Literatură. „Dragostea e ca o râie, te mănâncă și-n călcâie”, cântă un tip cu pălărie și papion vintage, înconjurat de poze cu Cioran. Inspirat de asta, un tip cu o fetiță în cârcă îi povestește despre daimonul lui. Supraveghetoarea dintr-o sală oftează privind într-o carte – „Cine mai vorbește așa frumos azi?”.

23.30 – Observatorul Astronomic: Prin centru e trafic ca-n miez de zi. Ca să găsești Observatorul e de ajuns să urmărești coada care începe să se contureze încă din Piața Romană. Dube de jandarmi și motociclete cu trei roți ale Poliției flanchează mulțimea. „La Observatorul Astronomic e o coadă astronomică”, constată un tânăr cu lanț la gât. „Hai la Literatură, sigur nu-i înghesuială, ăia au pânze de păianjen la uși”, continuă el, fără să știe ce paranghelie avea loc la Cioran.

00.00 Palatul Șuțu: Atracțiile principale sunt scara veche de lemn și oglinda imensă, în care se pozează grupulețe de adolescenți nădușiți. Cu cât te sufoci mai mult, cu atât simți că devii mai cult.

00.21 Curtea Voievodală: După ce fac un traseu offroad prin mocirla imensă din fața Hanului lui Manuc, cobor pe scările șubrede și mă plimb prin beci, unde un polițist îi explică în engleză unui străin ceva despre Vlad Țepeș.

00.40 Muzeul de Istorie are pe scări un fel de bazar. Nu lipsește standul de Kürtős Kalács, probabil o referință la cucerirea Budapestei de către armata română în 1919.

01.02 LC Foundation e o galerie dintr-un apartament de bloc de la Universitate. La parter sunt interogat de administrator, iar sus găsesc o galerie minimalistă și pustie. De după o ușă se aud țipete și râsete, dar nu mă încumet să investighez.

01.19 Cimitirul Bellu: Pe poarta plină de cruci tocmai intră o ceată de bicicliști și merg pe o alee flancată de sute de lumânări roșii. Lângă biserică răsună muzică flamenco, iar pe aleile cu locuri de veci nu e mult mai liniște. Băieți în tricouri mulate sar urlând de după cruci. „Ce te-ai speriat așa?” îi zice unul prietenei. „La cât de scump e un loc la Bellu, n-o să te bage nimeni cu forța.”

02.05 Galeria Anaid trebuia să fie închisă când am ajuns, dar lumea stătea la o bere pe terasă și nu părea să fie pe ducă.

02.15 Arhivele Naționale au o expoziție despre rețete culinare. Aud ceva despre bucate bine perpelite și mă ia amețeala de foame.

02.32 Muzeul de Artă Contemporană: E coadă mare la Casa Poporului, dar nu ca în ceilalți ani. Mulți renunță și se odihnesc pe trepte.

P1180212.jpg

03.08 Muzeul George Enescu: Doamna de la intrare are ochii umflați de somn, dar explică tuturor ce frumuseți pot găsi în muzeu. Enescu rasună dintr-un casetofon cu portretul lui deasupra și nimeni nu scoate o șoaptă. Tinerii se rotesc prin săli zâmbind obosiți.

03.35 Biblioteca Centrală Universitară: Fac un tur al bibliotecii, prin toate sălile frumos restaurate după ce au fost distruse cu napalm la revoluție. Pe geamuri se văd ultimii tinerii vânători de muzee odihnindu-se pe bordurile din Piața Revoluției. Cobor la coada calului lui Carol și constat uimit că discută despre minunățiile pe care le-au văzut prin muzee.

După 8 ore, kilometrajul bicicletei îmi arată 50km și în carnețel sunt tăiate de pe listă toate cele 23 de muzee. Pentru asta am încălcat toate regulile de circulație, dar o iau ca pe o dizidență culturală. La finalul călătoriei nu mă simt mai cult, dar cu siguranță sunt mai entuziast să cunosc lumea. Și mort de oboseală.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *