Cum a murit un partid înainte de a se naște

Românii sunt nemulţumiţi de partide, dar nimeni nu face unul mai bun

Mai 2011. Acum două luni, apariția unui partid părea inevitabilă. Un grup cu totul nou, bazat pe integritate și promovat pe Internet. Câțiva intelectuali au început să-l pună la cale. A pornit o dezbatere entuziastă despre despre ideologie, lideri și strategie. Apoi totul a murit subit. Unde a dispărut Noul Partid?

În 1996, Alianța Civică câștiga alegerile ca parte a CDR. De atunci, nici o formațiune în afară de partidele clasice nu a reușit să intre în Parlament. Nu pentru că n-ar fi încercat – chiar acum sunt o mulțime de inițiative care vor “o altfel de Românie”.  Dar ceva nu s-a închegat. Am urmărit cea mai recentă dintre ele ca să aflu de ce mai toată lumea hulește partidele de acum, dar nimeni nu reușește să pornească o alternativă.

“Rețeta noului partid”

Acum două luni, toată lumea aștepta cu sufletul la gură schimbarea din temelii a politicii românești. PDL dădea de pământ cu inițiativele “aripii reformiste”, formată din fix trei oameni. Sociologul Sebastian Lăzăroiu, pe atunci consilier prezidențial, prevestea partidul Albă ca Zăpada. Mircea Cărtărescu scria că visează la un partid mic, “cu care să mă pot identifica, pe care să-l pot vota ştiind că nu are şanse, dar măcar s-o fac cu inima împăcată”.

Ideea plutea în aer când Cristian Ghinea, directorul de 34 de ani al Centrului Român de Politici Europene, a publicat în România Liberă un articol cu rețeta pentru un altfel de partid: un soi de corporație politică în care posturile se ocupă prin concurs de proiecte, iar deciziile se iau prin votul membrilor, pe Internet. Finanțarea s-ar face în primul rând din cotizații, iar o Comisie de Etică ar judeca rapid orice acuzație.

“Într-un mediu corupt şi haotic, un partid cu adevărat revoluţionar trebuie să fie o instituţie cu reguli”, scria Ghinea. “Va câştiga alegerile în 2012? Nu. Va intra la guvernare după 2012? Va trebui să-şi propună că nu. Va schimba mediul politic şi le va forţa şi pe celelalte să se schimbe? Da.”

Articolul, simplu și la obiect, a fost republicat pe site-ul Contributors, unde a strâns peste  300 de comentarii, majoritatea de la oameni încântați care veneau cu idei și voiau să se implice.

“Generația ZERO a politicii românești”

După comentarii, a venit avalanșa de replici – multe dintre ele pesimiste. Scriitorul Vasile Ernu spunea că noul partid nu are o ideologie sau un proiect de societate. Pare un simplu SRL fără șanse de reușită, lansat de “Generația ZERO a politici românești”.

Publicistul de 45 de ani Dragoș Paul Aligică, doctor în științe politice, economie și sociologie, recunoștea că “traversăm vremuri ce ne provoacă mintea, inima și imaginația”. Apoi desființa ideea noului partid, invocând moleșeala națională, ca în proverbul “Se apucă românul cu greu de câte ceva, dar de lăsat se lasă ușor”.

Nu e pragmatic să faci un astfel de partid, spunea și Alin Fumurescu, doctor în filosofie politică la Universitatea Indiana. Dar, continua el, toate revoluțiile s-au născut din entuziasmul oamenilor au uitat să fie pragmatici. “Pragmatismul e bun în teorie. Practica îl omoară cu o precizie matematică de-a lungul istoriei. Mai devreme sau mai târziu. Cine (mai) are rabdare?”

Parcă alimentat de critici, valul de entuziasm a crescut și mai mult. Jurnalistul Mihnea Măruță propunea un Partid Virtual, pe Internet, ai cărui lideri să răsară din rețele sociale. O zi mai târziu, apărea pe Facebook grupul “Direcția nouă în politica românească”.

Facebook-ul Salvării Naționale

Grupul a fost creat de Lavinia-Cristina Iosif-Lazăr, masterandă la Copenhaga, și a strâns în scurt timp peste 400 de membri. Fondatoarea a spus că vrea doar să pornească scânteia, nu să conducă grupul, și a făcut administratori pe zeci de membri dintre primii înscriși.

A urmat o explozie de mesaje pline de speranță, apeluri agramate la luptă, mici analize politice pertinente, amestecate într-o avalanșă de linkuri și îngropate în măruntaiele Facebook-ului. S-a discutat despre nume (CIP 2011, Alternativa Europeană, România Virtuală?), ideologie, lideri și platformă (clasic sau online?).

Adunătura de administratori alimenta paranoia: Ne șterge cineva comentariile? Ne sabotează partidele? Cine sunt teroriștii? Un membru compara atmosfera cu îmbulzeala la FSN-uri, în timpul revoluției. Alții o descriau ca un freamăt creator. Cert e că se scriau zilnic zeci de mesaje și mișcarea lua avânt.

“Asta nu e România Noastră!”

Cum ar fi dacă ai reuși să faci un partid de manageri tineri, care să însuflețească voluntari, să deschidă filiale locale, să aibă o mulțime de apariții în media, susținerea unor intelectuali cunoscuți și sprijin extern? Niște oameni au reușit deja să-l facă. S-a numit Uniunea pentru Reconstrucția României și a fost un eșec răsunător. Cosmin Alexandru, liderul său, spunea că au eșuat în 2004 din lipsă de oameni și de bani. Dar a mai contat și că Alianța “DA” le-a preluat o parte din mesaje, iar electoratul lor, oamenii educați din orașele mari, a ales “votul util”.

Mai recent a fost manifestul “Treziți-vă! Asta nu e România Noastră!”, lansat în 2009 de Alexandra Svet, o antreprenoare de 32 de ani. După ce a făcut vâlvă în presă și a strâns 10.000 de membri pe Facebook, nu s-a mai întâmplat nimic interesant.

Conform unui sondaj recent al sociologului Vasile Dâncu, 51% dintre români cred că un nou partid are șanse. Din jumătatea care vrea partidul, 40% l-ar prefera de centru, 22% de dreapta și 21% de stânga. Din start, felia de alegători ar fi limitată. Ce poți face când și inițiativele făcute ca la carte au eșuat, iar sondajele îți lasă puțin spațiu de mișcare?

Schimbarea vine din Cehia

În urmă cu doi ani, în Cehia domnea o atmosferă similară cu cea din România de azi – multe scandaluri de corupție și o încredere minimă în politicieni. Atunci au apărut două partide care au întors lucrurile pe dos. Primul se numește “Afaceri Publice” și e condus de Radek John, un jurnalist de investigații. În loc de ideologie, are ca scopuri lupta împotriva corupției și transparența.

Celălalt e TOP 09 (Tradiție Responsabilitate Prosperitate), înființat cu puțin timp înaintea alegerilor de o aripă reformistă a unui partid de dreapta. TOP 09 s-a mișcat rapid, a avut o campanie foarte bună pe Internet și a devenit un model de transparență. Dar marele salt a avut loc când l-au convins pe cel mai iubit dintre politicienii cehi să-i fie lider – ministrul de externe Karel Schwarzenberg. La alegerile din 2010, TOP 09 a luat 16,7%, iar “Afaceri Publice” 10,9%. Cele două partide sunt acum în coaliția de guvernare, alături de un alt partid de dreapta.

Aripa reformistă cu trei pene

Soluția cehilor a fost schimbarea radicală – n-au mai făcut partide după regulile clasice. Dar cele două nu ar fi reușit fără niște lideri puternici. Românii care puneau la cale Noul Partid au dezbătut intens soluțiile cehilor și au realizat că, pe lângă principii și competențe, au nevoie și ei de o locomotivă. De un lider.

Aproape toți s-au gândit la Monica Macovei, Cristian Preda și Sever Voinescu, cei trei reformiști din PDL. Dar popularitatea lor nu e tocmai ridicată. De exemplu, în sondajul din februarie al lui Dâncu, nici unul nu apărea printre răspunsurile la întrebarea “Cine credeți că ar trebui să fie următorul Prim-Ministru al României?”. Apăreau, în schimb, nume ca Gigi Becali sau Dan Diaconescu.

L-am sunat pe Sever Voinescu, un deputat de 42 de ani, și l-am întrebat dacă își dă seama că e locomotiva pe care o așteaptă fantoma Noului Partid. “Știu”, mi-a răspuns. “Am discutat și eu cu mulți. Dar pentru mine, în momentul de față, preocuparea politică principală e o cale de relansare a PDL.”

“Ce se întâmplă cu partidul, domnilor?”

După ce au scris tot felul de analize despre noul partid, editorialiștii au făcut un pas în spate. Era rândul membrilor să decidă, democratic, în ce direcție o va lua mișcarea. Dar lumea a tăcut. Doar câțiva s-au mai mișcat, au format un “grup de inițiativă”, s-au întâlnit de câteva ori și au elaborat un fel de statut al partidului.

Asta i-a speriat definitiv pe ceilalți, care numai de documente scorțoase n-aveau chef. Ultimul mesaj de pe grupul “Direcția nouă în politica românească” e acesta: “Ce se intampla cu partidul domnilor? Cand am dat sfaturi ati spus ca sunt prea tanar si nu inteleg politichia cum “trebe”. Aroganta voastra va fost fatala. Acum nu va ramane decat sa comentati ce spun ziarele. Unde sunt “liderii cu experienta” care organizau comitete si comisii in timp ce ignorau sfaturile unui tanar? Desigur, ma astept sa argumentati ca poporul e devina ca nu va intelege ideiile.”

În concluzie, sunt șanse slabe să apară în curând un partid al integrității, împins de o mișcare populară și tras de un lider carismatic. Dar strădania celor care au încercat nu e în zadar – discuțiile lor sunt o mană cerească pentru “Partidele Poporului”, a căror apariție e așteptată în următoarea perioadă. Chiar și partidele parlamentare pot ciuguli mesaje care să sune reformist, în care să se îmbrace pentru alegeri.