Cum au ajuns manelele la Conservator

P1160469.jpg

La Conservator se ține un curs de manele. Cinci cercetători care au studiat fenomenul se încăpățânează să nu-l vadă ca pe un „atentat asupra culturii naționale”. Ei spun că maneaua e un liant cu trecutul țării, o formă de rezistență la folclorul comunist și un produs al globalizării. Cum s-a ajuns de la campaniile anti-manele la studiul științific?

La avizierul Conservatorului din București, printre postere cu concerte de muzică clasică, e un afiș care anunță seria de cursuri “Maneaua ca fenomen, maneaua ca obiect de dezbatere publică”. “Toți cei interesați de subiect sunt bineveniți”, scrie în josul afișului. Așa că vineri, la ora 12, intru în Conservator și întreb paznicul unde e cursul de manele. Ridică o sprânceană, dar îmi răspunde: “în sala Dinu Lipatti”.

Deschid o ușă cu vitralii înflorate, dau la o parte perdeaua grea ca o cortină de teatru și intru în sala proaspăt renovată, cu portretul lui Dinu Lipatti pe perete. Pare să se desfășoare un curs obișnuit: vreo 30 de tineri ascultă ce spun cinci profesori și iau notițe. Dar pe tabla cu portativ nu e desenată nici o notă, iar proiectorul așezat pe un pian negru aruncă pe perete un clip cu Nicolae Guță.

Aici nu înveți să cânți manele. Cursul a fost organizat de Universitatea Națională de Muzică și Muzeul Țăranului ca să vină cu o perspectivă sociologică, științifică, asupra fenomenului numit de unii “manelizarea culturii” și de alții “muzică mișto”. Cinci etnomuzicologi și cercetători au mers pe teren, la nunți cu manele, au făcut interviuri cu lăutari și dansatoare și s-au întors cu teorii despre ce înseamnă ele. Ocazia să le împărtășească cu alții a venit când fundația culturală austriacă “Erste” s-a oferit să finanțeze cursuri pe teme tabu, iar proiectul lor a fost printre câștigători.

«Maneaua e un liant cu trecutul țării»

Cursul debutează cu ideea că multe dintre contrastele din societatea românească sunt vizibile în manele. Astăzi, în goana după integrare europeană, mulți români ar fi bucuroși să bage sub preș componentele orientale din trecutul țării. Astfel, maneaua vine ca un liant cu trecutul oriental. Etnomuzicologul Costin Moisil povestește ce a rămas din muzica fanarioților: “Când venea domnul fanariot își aducea cu el un cântăreț de muzică otomană, dar și boierii de rang mare au învățat să cânte. Muzica orientală n-a dispărut cu epoca fanariotă. Boierii care au învățat piesele otomane au continuat să le cânte. Lăutarii au continuat să meargă către Istanbul în întreg secolul 19.”

Deși în secolul 20 tendința a fost de europenizare, Orientul și-a păstrat o influență asupra muzicilor rurale. „Noi, cu vreo 15-20 de ani în urmă, am putut să culegem asemenea melodii din repertoriul unui muzician din zona Botoșaniului – o muzică pe care o considerăm post-fanariotă”, spune etnomuzicologul Speranța Rădulescu.

«Maneaua e rezistență la folclorul comunist»

„Europenizarea cea mai masivă a fost introdusă de intervenția folclorizării din regimul comunist – transformarea muzicilor de tradiție orală în produse de propagandă care au exclus deliberat orice aluzii la un trecut balcanic. Folclorul „autentic” era simbolul sonor al societății comuniste. Apariția manelei poate fi considerată expresia opoziției oamenilor simpli față de rigiditatea și falsitatea exprimate prin simbolul sonor al statului național-comunist”, continuă Speranța Rădulescu.

Romii nu au putut fi excluși din ansamblurile folclorice, pentru că erau instrumentiști foarte buni, dar existența lor era trecută sub tăcere. „Când țiganii trebuiau să apară într-un spectacol sau în fața străinilor, nouă ni s-a cerut să îi machiem. Nici o formație de romi nu a fost prezentă la festivalurile naționale, cum erau ungurii sau sârbii”, povestește etnocoreologul Anca Giurchescu.

«Maneaua încearcă o reconstrucție națională»

După ‘89, când au izbucnit din nou manelele, romii le-au folosit ca pe un simbol de vizibilitate. “La început, manelele au fost pornografice, descriind în termeni prozaici, dar sugestivi, viața reală a romilor. Ca și cum ar vrea să spună «Suntem aici!»”, spune Giurchescu. Dar romii nu au folosit asta pentru a se delimita de români.

P1160384.jpg

“Comentariile de pe Internet se referă adesea la faptul că și țiganii, și românii ascultă manele, dansează pe ele și doresc să le aibă la chefuri. Deci și țiganii, și românii împărtășesc un element identitar care până de curând îi separa.” spune Costin Moisil și, ca să ilustreze teoria, pune pe laptop maneaua “Made in Romania” de Ionuț Cercel cu versurile “Nu contează cine ești / sau ce limbă vorbești / asta e țara ta / România. // Chiar dacă ești moldovean, ardelean sau țigan / suntem made in Romania.”

Deci, concluzionează Moisil, “maneaua poate fi văzută și ca o încercare de reconstrucție națională, care ține cont de existența romilor”.

«Maneaua e un produs al globalizării»

Maneliștii nu împrumută doar din melodiile orientale. “În foarte multe manele, există aluzii la muzicile de tradiție orală din România. În altele predomină elementele occidentalizante, care fac trimitere la pop culture-ul american. Toate cele trei elemente sunt prezente: orientalizante, occidentalizante și locale”, spune Speranța Rădulescu.

Plângere penală pentru trădare

Un asemenea tur de forță prin simbolistica manelelor nu putea să lase indiferenți apărătorii „culturii adevărate”. Primul curs nu s-a putut ține la Conservator, din cauza unui profesor care susținea că manelele au conexiuni cu mișcarea teroristă Al-Qaida. Conferențiarul Șerban Nichifor a făcut și o plângere penală pentru trădare împotriva rectorului Universității Naționale de Muzică, care ar fi permis „desfășurarea unor vădite acțiuni dușmănoase împotriva siguranței statului”. Nici televiziunile nu au stat indiferente. Un reporter TV a descins cu camera ascunsă la cursul de manele, apoi a susținut că Florin Salam a ajuns profesor la Conservator. Cu puțin efort, ne putem imagina că Dinu Lipatti însuși ține mâna la tâmplă în tablou din cauza unei migrene provocate de manele.

P1160428.jpg

Cu toate astea, manelele încep să fie acceptate de societate. Recent, o petrecere cu maneliști din Ferentari a strâns la Centrul Național al Dansului peste o sută de tineri urbani, care au petrecut până spre dimineață. Goran Bregovic tocmai și-a anunțat colaborarea cu Florin Salam. Astfel că organizatoarele au fost surprinse să constate că au cursanți mulți și „pașnici”.

Cursant: „Mă, oameni buni, eu nu m-am născut lângă Operă!”

Cei mai mulți oameni din public sunt tineri care studiază științe sociale. Pe cei câțiva studenți la Conservator îi recunoști prin caietele cu portativ. Cel mai activ participant e un doctorand cu alura de „premiantul clasei”: „Oamenii mă tot întreabă de ce ascult manele, că am făcut facultate, ar trebui să fiu cult. Și eu le spun «Mă, oameni buni, eu nu m-am născut lângă Operă, sunt din Slatina și stau în Pantelimon!».”

O profesoară de gimnaziu s-a învoit de la școală ca să vină la cursul de manele. Susține că a prevăzut încă de acum câțiva ani declinul lor, ba chiar a scris lucrarea „Manelele – încotro?”. Am mai găsit în public de o tânără care și-a dat licența în decodarea versurilor manelelor, trei doctoranzi care studiază manelele și încă 3 studenți care vor să facă observație sociologică pe ceilalți participanți.

Ocazia va veni vineri seara, când o delegație de cursanți în manele are o masă rezervată la un restaurant unde o să cânte Vali Vijelie.

2 comments on “Cum au ajuns manelele la Conservator

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


filme xxx
filme porno
filme porno romanesti
filme porno
filme porno