Cum isi petrec pensionarii timpul liber?

Cum isi petrec pensionarii timpul liber?»O serie de fotografii de Michele Bressan ilustreaza, intr-o viziune intunecata, plictisita si usor cliseizata, o problema sociala importanta: multi pensionari renunta, treptat, la orice activitate si ajung sa-si duca existenta pe canapea.

The Ark e fosta bursa de marfuri din Rahova, transformata dintr-o cladire darapanata cu iz istoric intr-o Bursa de Marfuri Creative moderna si plina de evenimente. Subsolul ei, bine iluminat, cu peretii lasati goi pana la ciment, gazduieste o expozitie bizara. Se numeste “65 plus”, desi unii dintre batrani au sub 65 de ani. Face parte din programul “Timp liber de calitate pentru varsta a treia” al Fundatiei Ratiu, desi ilustreaza un timp liber dominat de plictiseala, televizor si mici griji domestice. Felul in care sunt prezentate personajele intareste cliseele triste cu pensionari “care nu fac nimic toata ziua, doar se plimba cu RATB-ul si ne ocupa apartamentele”. Insa le lasa portite de scapare si scoate in evidenta o frumusete care a supravietuit canapelei.

“Cand erau tineri, erau frumosi”
Georgiana Istrate, de 52 de ani, tine in mana o revista pe o canapea cu model leopard, intr-o sufragerie ingramadita, cu peretii plini de mici tablouri, din cartierul bucurestean Brancoveanu. In tinerete, obisnuia sa calatoreasca mult si sa mearga la teatru. In biblioteca e o poza din acea tinerete, incadrata de doua icoane, doua suveniruri de pe litoral si carti de Arghezi, Eminescu, Delavrancea si Sandra Brown. Ultima a fost taiata din cadru la montajul albumului care a insotit expozitia. “Ma reprezinta!”, spune femeia cand isi vede chipul in pozele de pe pereti. “Ochii, cand erau tineri, erau frumosi.”

Batranii fotografiati de Michele Bressan au venit la vernisaj. Prezenta lor e o parte din proiectul social initiat de fundatie, care vrea sa scoata pensionari din sectorul 4 din casa si sa-i implice in diverse activitati. Dar s-a dovedit si o parte a proiectului artistic: s-au vazut reactiile lor la propria viata privita artistic, dramatizat, si atarnata pe peretii unei galerii de arta, in centrul atentiei, privita si “bagata in seama” de zeci de tineri. Aceste reactii au fost spectacolul expozitiei. Iar discutiile scurte, amabile, stangace si imbujorate dintre pensionari si tineri au accentuat asta: “Eu le sunt recunoscatoare ca s-au interesat de generatia noastra”.

“Sunteti exact papusa aia, e facuta special, asta era si efectul”
O femeie cu ochi albastri e fotografiata langa o papusa care ii seamana. Insa ochii femeii nu sunt de acelasi albastru deschis, buzele in rosu-maroniu stralucitor nu sunt rozalii, iar tenul nu reflecta lumina difuz, ca obrajii perfect rotunjiti ai papusii. Langa, o poza cu aceeasi femeie o gaseste sezand pe pat intr-o postura mecanica, plastic-zambitoare, la fel ca aceeasi papusa.

Fotografiile se raporteaza incontinuu la tinerete. Chiar si textele din catalogul expozitiei spun lucruri in stilul “In tinerete mergea la teatru, acum nu. Inainte a calatorit intr-o multime de tari, iar acum nu mai iese din casa”. Apoi vin alte fotografii cu rafturi de biblioteci pe care stau poze de familie inramate, pe mileuri, langa vaze goale de flori.

Alternativa
O batrana cu un zambet radios, imbracata elegant urca pe scara blocului, care e plina de ghivece cu ferigi si ficusi. Aici se vede “mana regizorului”: printre cazuri sumbre, de batrane sarace, plictisite, se strecoara cate unul fericit, intamplator legat de fundatie.

“Marioara Constantinescu locuieste in sectorul 4, in cartierul Brancoveanu. In Timisoara avea abonament la Filarmonica si la opera, mergand cel putin o data pe luna. A vizitat majoritatea tarilor europene prin ONT. Acum isi planifica vacantele in tarile din jurul Belgiei, citeste mult si participa la programul pentru seniori al Fundatiei Ratiu.”
Insa urmatoarea poza e din nou sumbra. Maria Matara, de 72 de ani, din Berceni, poarta o vesta maronie, batic portocaliu si sta garbovita pe patul sau, intr-o odaie cu pereti murdari, placi de lemn pe jos si geamuri lipite cu scotch, in care picura, atunci cand afara ploua, pentru ca nu are cine sa-i repare acoperisul. La expozitie e imbracata ca in oglinda, cu o vesta portocalie si un batic maroniu, si repeta expresia “Ce sa faci…?”, spusa de multe ori, in diverse versiuni, la vernisaj.

“Stii ce mi-a placut aicea? Mai mult tineret…”
Un batran cu frizura a la Basescu, in pantaloni de costum gri, adidasi, sacou bej si cravata cu steagul american ii spune sotiei: “stii ce mi-a placut aicea? Mai mult tineret…”. Batranii se strang intr-un grupulet si socializeaza. Vorbesc despre varuiala, instalatii sanitare, amenajari interioare si intretinere. Din cand in cand, se bucura ca “ne-au bagat si pe noi in seama.”

Insa, dincolo de gestul de a-i baga in seama, seria de fotografii e un compromis. Personajele prezentate nu sunt nici destul de asemanatoare incat sa contureze o tipologie, nici destul de variate incat sa sugereze diversitate. Expozitia e ambigua ca o zi din viata unui pensionar.

» Un italian stabilit in Romania
Fotograful Michele Bressan s-a nascut in 1980 la Trieste, Italia (tatal sau este italian, iar mama, romanca), si din 1994 s-a stabilit in Romania. Artist vizual, face fotografii si film. A expus la Paris, Berlin, Praga, Viena si in Italia. Printre cele mai recente expozitii ale sale se numara “ReRevolution” si “Future”.

One comment on “Cum isi petrec pensionarii timpul liber?

  1. Eu cred ca omu’ nu a facut decat sa fotografieze ce a vazut…cunoscand stilul celor de la fundatia Ratiu ma gandesc ca de fapt l-ar fi incurajat sa prezinte lucrurile in mod cosmetizat..

    Viziune intunecata si plictisita? Pai bravo mai Bressan,ti-ai facut treaba perfect pt ca asa este viata pensionarilor…din nefericire.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *