→ Plăcinte și Război în Donețk
Revoltele din ianuarie 2012
În ianuarie 2012 au avut loc cele mai violente proteste din ultimii 20 de ani. Uite ce s-a întâmplat atunci:
- Tinerii adormiți aruncă cu pietre. “We are fucking angry!” (reportaj din cea mai violentă noapte)
- La un ceai cu ULTRAȘII care au scris manifestul unei generații (interviu cu suporterii demonizați de presă și autorități)
- “Gaborii asasini”: Dacă nu eram jandarmi, veneam și noi să protestăm! (interviu cu jandarmii trimiși să reprime protestul)
Gazele de șist din Bârlad
În județul Vaslui, cea mai săracă zonă a Europei, s-au descoperit gaze de șist – o resursă care poate să ne dea energie pentru mulți ani, dar și să otrăvească apele. Guvernul României a oferit pe ascuns firmei americane Chevron dreptul de exploatare.
Am fost la Bârlad alături de Ștefan Mako și am reconstituit traseul americanilor prin sate, apoi reacția localnicilor: proteste masive.
- Ep. 1: Marea Adunare de la Bârlad
- Ep. 2: Elevul Paul dintr-a unșpea, scânteia de la Bârlad
- Ep. 3: Mamaie, ăștia de la Chevron vor să mi te-omoare!
Primiți cu cutremurul?
După 20 de ani, Bucureştiul a pornit iar dezvoltarea ameţitoare. Facem poduri, pasaje, bulevarde largi şi cartiere de sticlă. În timpul ăsta, 6500 de oameni aşteaptă să moară la cutremur în cele mai frumoase clădiri ale Capitalei. Am colindat blocurile cu bulină din București și a ieșit un documentar despre sensul vieții când aștepți să fii îngropat sub dărâmături. Nebunia a fost premiată de Freedom House în cadrul programului “Supporting Investigative Journalism“.
Hoț de biciclete în București
Mi-am furat bicla de 16 ori, în miezul zilei, din locuri aglomerate ale Capitalei, să vad dacă mă oprește cineva. Ghici ce s-a-ntâmplat!
Apoi am investigat circuitul bicicletei furate în natură și am povestit cum e să fii hoț de biciclete. Materialul video a câștigat premiul “Cel mai bun documentar” la Filmul de Piatra.
Rețeaua postacilor de partid
În timpul campaniei prezidențiale din 2009 m-am infiltrat într-o echipă de postaci ai unui partid și, timp de două săptămâni, am fost un luptător de gherilă prin tranșeele murdare ale Internetului. Am înjurat la comandă pe oricine comenta împotriva Liderului nostru. Începuse să-mi placă… Investigația a apărut în România Liberă cu patru zile înainte de alegeri, a provocat ditamai scandalu’ și mi-a adus premiul “Tânărul Jurnalist al Anului“.
Cu bicla în Bosnia
În toamna lu’ 2010 m-am suit pe biclă și-am plecat frumos spre Sarajevo, alături de un tovarăș. Fără bani, fără planuri, fără cazare și fără ghid de conversație. A fost o cursă debilă de trei săptămâni prin munții Bosniei, pe care am consemnat-o din mers pentru revista Kamikaze. Se poate citi ca un manifest pentru o utopică Uniune Balcanică.
Alte chestii mișto:
- MANELE! Am stat o lună prin cluburi de maneliști, la nunți și botezuri de mafioți, prin bodegi slinoase din Ferentari și m-am întors cu înțelepciunea înzecită și cu textul ăsta publicat în revista Vice. Am mai scris în RL despre intelectualii maneliști și despre cursul de manele de la Conservator, amenințat cu un atentat terorist și predat de o femeie extraordinară. Plus lăutari fără număr fără număr fără număr!
- INTERNET! Am aflat de ce ești un sclav dacă stai toată ziua pe Facebook, cum să folosești netu’ ca să nu votezi la întâmplare, care-i faza cu toți protestatarii de un click bucata și ce le lipsește românilor ca să treacă la democrația online.
- INUNDAȚII! M-am dus să văd ce se întâmplă cu adevărat prin locurile răvășite de inundații după ce pleacă cisternele de jurnaliști și politicieni. Am scris povestea unui tip care și-a construit casa pe o insuliță, în mijlocul apelor. Și despre un sat care s-a însurat cu viitura. Suna bizar? Atunci am înțeles de ce beau oamenii ăia atâta votkă.
- OAMENI GROZAVI! Mi-a luat două săptămâni să strecor în textul ăsta viața unui prof de matematică/maestru de haiku pe care l-am intervievat vreo 10 ore prin Iași. O vreme i-am fost complice omului care a umplut Bucureștiul de inimi. Altă dată am nimerit în casa unor sârbi din Timoc și am descoperit, alături de ei, că sunt de fapt români.
- Din când în când îmi mai recitesc revolta adolescentină din Roșia Montană și povestea românilor care nu mai vorbesc română în România. Why do we speak english?
- Am aproape în fiecare zi scandaluri din cauză că fac poze și filmez pe spațiul public. Ar trebui să umblu după mine cu pagina de ziar în care am scris asta: Fotografii sunt “teroriștii” noștri.
