M-am tot gândit dacă să-ți scriu.
Dacă scrisoarea te prinde prea aproape ne vom ciocni și vom îndesa toată materia într-un punct. Dacă scrisoarea te prinde prea departe, nu te mai prinde deloc, nimeni nu va mai prinde nimic niciodată, ne vom îndepărta până când va rămâne n i m i c lăbărțat peste tot.
Cărțile ne înghiontesc să căutăm calea de mijloc, să mergem pe sârmă între hău și hău. Dar cum să ne dăm seama dacă mergem încă pe sârmă sau dacă am alunecat binișor într-o parte sau alta? Orice nimic poate fi aerul tras în piept înainte de un salt; orice salt poate fi ultima zvârcolire; și tot așa.
Deci nu contează cum te prinde scrisoarea. Scrisoarea să fie ea acolo și ne va cuprinde pe amândoi.
Iacăt-o.
≈
Aici este revoluție. Pietrele din pavaj au fost scoase, aruncate de colo-colo și montate la loc. Oamenii au curățat praful de pe televizor înspre a șterge urmele vechiului regim. Șaormeria “rechinul” a fost redenumită în “fast food sala palatului”. Orașul e plin de tranșee prin care se plimbă noaptea motanii.
A-nceput într-o noapte, când oamenii se adunau câte doi-trei sub stâlpii de iluminat public, cu capetele plecate, nasurile luminate și ochii întunecați de veștile de pe internet.
Dup-aia s-au strâns mai mulți la un loc și au început să strige, ca să sperie duhurile rele până intră în pământ; s-au apucat să bătătorească asfaltul, ca să nu mai poată ieși. Și ceilalți oameni se uitau la ei cum se plimbă de colo-colo și nimeni nu știa ce-i de făcut.
Știu din teoria ferestrei sparte că o fereastră spartă atrage în mod natural încă o fereastră spartă; și tot așa. Dar nu am înțeles ≈ eu ce ar trebui să fac dacă trec pe lângă o fereastră spartă?
Să mă comport natural?
≈
Aici este război. A început acum mai mult timp, când niște triburi din deșert au zis că stop joc, zeul lor e singurul zeu și cei care se roagă și de alții (mai multe șanse de câștig!) sunt niște nemernici. Zeul le-a zis în schimb că ei sunt poporul ales și că să se poarte frumos, să-și taie prepuțurile, să-și ascundă menstruația și să nu mănânce porc și o să trăiască ≈ veșnic. Faza cu prepuțul și porcul s-a dovedit prea greu de înghițit pentru publicul larg, așa că au făcut un update la zeu și l-au împăcat cu fripturile de purcel și puțurile întregi. Zeul cel nou le-a mai zis s-o ardă mai pacifist, că oricum lumea materială e o iluzie și singura cucerire este a sinelui. Și să nu se fută înainte de căsătorie, că rămâi singură cu copilul.
Au avut loc minore neînțelegeri cu privire la evenimentele istorice. Unii credeau că șarpele e de fapt zeul cel adevărat și ăstalant, care ne-a făcut pe noi, e un păcălici. Alții credeau că zeul face din când în cand câte-o vizită în corpul unui om ca să zică lumii cum stă treaba. Unii dintre ăștia au făcut încă un update la zeu, care iar nu mai vrea să audă de porc și prepuț și sugerează omenirii să nu mai fie așa de sălbatică.
Omenirea, ghici ce, e ≈ la fel de sălbatică. Am păstrat până în zilele noastre frumosul obicei de a picta fiecare măcel cu o nouă nuanță doctrinară.
≈
Ne aflăm într-un astfel de punct sângeros, care taie prin bine și rău și lasă un gol în sufletu la oameni. Golul trebuie să se umple cu ceva, iar dacă n-avem ceva de rezervă să turnăm acolo se umple cu tot felul de murdării și nu se mai înțelege om cu om.
Mă rog, ideea e că avem ocazia să construim ceva. Nu putem fi siguri de existența noastră, doar de acel ceva putem fi siguri că există. Sau, mă rog, o să existe dacă ne mișcăm și noi mai cu talent.
≈
Glosar
≈ – semnul matematic pentru cât de cât
