Un tânăr cu trei facultăţi a înfiinţat muzeul manelelor

Intelectual»Un tânăr cu trei facultăți, specialist în marketing online, și-a transpus pe Internet pasiunea pentru muzică de mahala și lăutărească.
»Petre Bîrlea caută lăutari prin sate uitate de lume sau cotloane obscure de Internet și scoate la lumină melodii care “să-ți meargă la casa sufletului”

Dacă îți sună în cap o melodie cu versuri ca “Pentru mine tu ești cerul / soarele strălucitor / tu ești roua dimineții / fără tine simt că mor” și nu mai știi cine-o cântă, sunt șanse bune să o găsești pe site-ul manelevechi.info. Acolo te întâmpină poza unui mustăcios la cravată și cămașă suflecată, simbol al artistului de tarabă, care cântă prin mahala, imortalizat pe benzi jerpelite de magnetofon și importat pe Internet într-un loc cu o denumire bizară: Muzeul de manele. Fără fandoseli, site-ul arhivează “pionierii” manelelor: Accent, Albatros și Naste din Berceni, Azur, Generic, Real B, Tineret 2000 sau Zorile din Galați. Un vizitator comentează în cartea de oaspeți: “E o adevarată lucrare de patrimoniu! Așa ne distram noi ca studenți în anii ‘80-’90.”

Cum ai ajuns să asculți mizeriile astea?Lautar
În anii 2000, studenții nu se mai distrează așa. Moda e să pleci la universități din Vest, să călătorești și să fii cetățean internațional. Așa pare și Petre Bîrlea, un tânăr de 25 de ani tuns scurt, cu ochelari, într-un pulovăr în dungi tras peste cămașă. Ne-am întâlnit într-un tractir cu lambriuri pe pereți, tablouri turistice cu Singapore, ferigi în geam și lustre cu ventilatoare care nu se mai învârt. Au cedat în fața unui aparat de aer condiționat, singurul lucru care te face să-ți dai seama că nu ești la începutul anilor ’90.

La o ciorbă, Petre povestește cum a făcut studii culturale europene la Facultatea de Litere. Apoi a plecat în Marea Britanie, la University of East Anglia, unde a învățat sociologie. În anul III s-a transferat în Franța, la Université de Provence, unde și-a luat a doua licență. Iar acum a început-o la București pe a treia: psihologia. În paralel călătorește, face poze și câștigă bani din marketing pe Internet. Ascultă Yann Tiersen, Massive Attack sau Radiohead, dar îi plac și manelele “de tranziție” sau muzica lăutărească. Le-a făcut și site-uri: manelevechi.info și lautarie.net. Așa că multă lume l-a întrebat «Băi, tu, ăsta cu trei facultăți, cum ai ajuns să asculți mizeriile astea?»

Melodii de inimă albastră
“Când eram eu tânăr, prin clasa a zecea, făceam bani să merg la mare – umpleam CD-uri cu muzică și le vindeam pe net. Puneam toate albumele de la Metallica sau Iron Maiden în 700 de mega pe un CD, știam că se vând. Făcusem rost de niște muzică populară, pe care o băga un DJ la nunți de oraș de mâna a doua. M-a sunat un nene, că i-am trimis vreo patru CD-uri cu muzică din asta, și mi-a zis «Băi Petrică, am și eu o rugăminte la tine. Vreau să-mi faci și mie un CD cu lăutărească d-asta de se-ascultă la patru dimineața. Caută melodii de-astea de inimă albastră.»
Mi-a dat și niște nume – Romica Puceanu, Gabi Luncă. Mi-am notat, am început să fac săpături și mi s-a părut fascinant. Mai fusesem expus la muzica asta, nu trăisem într-o bulă de săpun, dar atunci mi s-a părut că o redescopăr prin perspectiva lui. I-am făcut CD-ul, i le-am ales cu grijă, mi-a mulțumit foarte mult și de-atunci a început să-mi placă.”

“Ești român, ești haiduc”
Al doilea episod care l-a apropiat de lăutărie s-a petrecut în Anglia: un prieten de-al lui a ajuns acolo la studii și colegii de cămin l-au întrebat “A, ești român, ești haiduc?” Încurcat că nu-l întreabă de Hagi, Dracula sau Ceaușescu, prietenul a aflat că se refereau la Taraful Haiducilor din Clejani, pe care toți străinii îl știau, dar românul nu. Așa a aflat și Petre de ei și le-a căutat pe Internet toată discografia. Câteva luni mai târziu a ajuns la Paris și a văzut un anunț într-o revistă: venea Taraf de Haidouks. Bilete n-a găsit, se dăduseră de două săptămâni, dar a venit cu jumătate de oră înainte de concert și a dat peste lăutari, că i-a auzit vorbind românește. Un violonist bătrân i-a zis «Las’ că te trec eu! Ce, fac ei concertul? Dacă nu te lasă, te luăm cu noi în culise sau pe scenă.» Lăutarii au încasat ei prețul biletului și l-au băgat în sală. “Concertul a fost incredibil. Juma’ din timp au vorbit în română cu publicul, deși noi eram singurii români. În rest erau francezi – mulți tineri, niște băbuțe cu monoclu, unii care s-au urcat pe scenă și au dansat cu ei.”

“Eram din altă clasă socială”
De manelele vechi îl leagă copilăria. “Din anii ’90 sunt câteva piese care îmi plăceau foarte mult. Una se numește “Portofele, portofele”, cu unul care ajunge la Jilava că a furat un portofel. Mai e unul care-i aproape afon, Marian Hulpuș din Ardeal. Are câteva melodii de dragoste, le cântă ciudat, dar frumos. Pe unele le-am descoperit târziu, dar astea – Albatros, Generic – am crescut cu ele. În familie nu se asculta, părinții nu aveau benzi cu așa ceva. Aveam o soră mai mare, la liceu, care a venit odată acasă cu o casetă cu Albatros și au certat-o. Eram din altă clasă socială, sau așa ceva…”

“Mă așteptam să fie d-ăștia ca mine, tineri boemi”
În prezent, “manele vechi” e un oximoron. Maneaua modernă e prin definiție nouă și perisabilă, pentru că se reciclează permanent. Nimeni nu vrea să asculte maneaua de anul trecut. Sunt destui, însă, care vor să asculte proto-maneaua de acum 20 de ani. Așa ajung la site-ul lui Petre, pornit de peste trei ani. “Pe manelevechi.info e aproape o regulă că lumea nu știe gramatică, dar eu nu-i judec. Mă așteptam să fie d-ăștia ca mine, niște tineri boemi care-au descoperit o chestie din trecut și i-au văzut partea frumoasă, chiar dacă unele sunt niște melodii ordinare de mahala. Mulți sunt, în schimb, sunt oameni în jur de 30 de ani din «clasa muncitoare. Pe lautarie.net vin oameni mai culți, dar sunt și mult mai puțini. Dacă pe manele îmi intră 500 pe zi, pe lăutărie vin abia 100.”

La cules de folclor
Tânărul nostalgic nu se mulțumește să scoată “pietre prețioase” din “minereul” de pe Youtube sau Trilulilu. Din când în când, își ia prietenii și merge la cules de folclor. Se opresc prin sate și intră-n bodegi, vorbesc cu moșii bețivi și găsesc lăutarii. Majoritatea cântă cu orga, dar mai sunt și unii autentici, pe care îi înregistrează. “Am găsit într-un sat niște țigani într-o casă dărăpănată pe coasta dealului. Am luat pe unii de-acolo, doi frați, lăutari din tată-n fiu. Li se părea ciudat ce le ceream să cânte – melodii vechi, apoi de prin ’92-93, apoi de jale. Omul a înțeles că mi s-a-ntâmplat mie ceva de i-am cerut așa ceva. Cu astea nu te joci, nu i le ceri așa, la plăcerea ta. I-am înregistrat cum cântau «Melodie de ascultare de pușcărie», care se zice la vorbitor, în închisori – despre drama unui deținut care nu și-a văzut familia de mult. Fac asta din pură pasiune, pentru că lăutarii adevărați sunt deja o specie rară și nu știu cât o să mai existe. Majoritatea cântă la instrumente electronice și nu mai știu melodiile vechi. Cum i-a găsit Dinescu pe Mambo Siria, ăsta-i visul meu, să descopăr pe alții.”

Imnul-manea al Europei
De când are site-urile, Petre a putut să experimenteze toată ura care înconjoară muzica. “Pe mine mă enervează oamenii care, când aud «manele», îi bagă pe toți în oala de proști. Manelele au trecut în mainstream pentru că au televiziunea lor, sunt peste tot, dau concerte și la Polivalentă. Dar ura aia viscerală între maneliști și antimaneliști se dă în continuare. Mergi pe Youtube, alege-ți orice manea și uită-te la comentarii – «să muriți înecați, sunteți niște țigani împuțiți; ba voi sunteți rockeri jegoși». Gusturile despre ce înseamnă o melodie frumoasă sau urâtă sunt induse, e programare socială. Foarte mulți urăsc manelele, dar ascultă Anda Adam sau Trăistariu. Cum stabilești axiologic ce-i mai cult, mai dezirabil?”

După o conferință ținută în sudul Franței cu tineri din toată Uniunea Europeană, la petrecerea de seara, Petre le-a pus celor 60 de delegați din 27 de țări o melodie a interpreților Ghenosu și Limbă Neînfricată, cu refrenul “Spania, Italia, Franța și Germania”. Le-a spus că e imnul Europei. Neștiind toată polemica din jurul manelelor, tinerii intelectuali europeni au primit-o cu brațele deschise. S-au urcat pe mese și au dansat.

2 comments on “Un tânăr cu trei facultăţi a înfiinţat muzeul manelelor

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


filme xxx
filme porno
filme porno romanesti
filme porno
filme porno