Vindem ȘOC ieftin. La fel ca presa română.

P1260910.jpgUn vaiet scoate mulțimea cu capul din mărțișoare – “Avem ȘOC, avem șoo-oc!“. Un tip defilează prin târgul de la Muzeul Țăranului cu o ditamai pancarta reciclată din Piața Universității, strigând ceva despre jurnaliștii șobolani care se mută de pe canalele TV în alte canale. Când vede ceva interesant, întinde mâna ca Spider Man și de pe umăr țâșnește un șobolan alb-negru care merge până în palmă, mustăcește un pic și se întoarce. “Ce vă mai place senzaționalul… Și nouă!”

Oamenii, care au venit să cumpere și ei o mâță cu șnur, se uită ca la urs. Gata, au înnebunit jurnaliștii?

P1260929.jpg

Noi, grupul de reporteri de gherilă de la Casa Jurnalistului, am hotărât că nu mai putem ține piept televiziunilor și presei mainstream. Capitulăm. Ne apucăm să vindem și noi ȘOC ieftin, să urlăm SENZAȚIONAL de fiecare dată când bate vântul, să facem BREAKING NEWS din orice trecător, la nevoie să băgăm și țâțe, politică, scandal, manipulare LIVE, orice te face să dai CLICK AICI.

Doar că noi facem asta pe mărțișoare, nu la gazetă.

P1260506.jpg

Nebunia a început acum trei săptămâni. De mic mi se părea că mărțișoarele obișnuite n-au un mesaj destul de fain. Așa că, atunci când cineva de la cursul de jurnalism a aruncat în vânt ideea unor mărțișoare jurnalistice, am sărit pe ea ca o mâță pe un ghem de sfoară. Nu mă gândeam că o să apucăm să vindem ceva, dar am întors casa pe dos căutând carioci, cartoane, lipiciuri, ziare și reviste.

Pe o foaie mare și albă am scris “Redacția Mărțișoarelor” și am vărsat acolo tot șocul pe care ne-am abținut să-l livrăm publicului în textele noastre. Supărările deveneau zâmbete când erau scrise ca mesaj de mărțișor. Majoritatea au ajuns pe tarabă, dar giuvaeruri ca “VEZI CÂT CÂȘTIGĂ ANDREEA ESCA” sau “CTP – Casa de Toleranță a Presei” au rămas doar în râsetele noastre. Și dă-i cu munca.

Meșteritul la mărțișoare te aruncă într-un abis liniștit. Mintea de jurnalist, de obicei agitată până la disperare, se focalizează atât de mult în pătrățelul ăla de carton încât nu mai înțelege ce se vorbește-n jur. Hă, ce-ai zis?

Sunt aceeași oameni care, la muncă, fug de rutină ca de Satana, nu suportă să fie pioni pe banda rulantă cu informație. Dar la mărțișoare se abandonează zâmbind într-o personalitate de chinez, visul oricărui manager de presă.

P1260308.jpg

Șocant, cei de la Muzeul Țăranului ne-au primit la Târgul Mărțișorului, cel mai hipsteresc eveniment din perioada asta. Le trimisesem, ce-i drept, cele mai inofensive mostre din nebuniile pe care le pregăteam. Atunci am început să intrăm în panică. Ce naiba facem, chiar mergem?!

Cu o zi înainte, lipeam disperați ace de siguranță pe spatele BREAKING NEWS-urilor. În noaptea aia n-am mai dormit deloc, am lucrat până dimineața drogați cu vapori de vopsea și super glue. Dimineața, când să plecăm spre târg, eram așa de varză că nu mai eram sigur dacă târgul există cu adevărat sau a fost născocit de mintea mea în timp ce desenam un mărțișor.

Ne-am învârtit ca fluturii de noapte pe străzi, dar am reușit să ajungem la 7 dimineața, ora la care MȚR ne spusese că lumea vine să își aleagă locurile standurilor. N-am găsit nici un loc, toate au fost ocupate cu o seară înainte de clanurile de mărțișoriști. Știam poveștile cu bătăile de 1 martie de la Universitate, n-aveam chef de scandal, și oricum nu puteam să articulăm mai mult de câteva cuvinte în starea aia.

P1260844.jpg

Până la urmă plantăm taraba chiar la intrare, deși suntem avertizați că locul aparține pe linie ereditară Clanului Dulceață. Punem cutiile închise cu mărțișoare pe masă, ne așezăm pe scaune și stăm așa, fără să zicem nimic, privind în gol. Ce naiba căutăm aici? Ce sens are toată chestia asta? Sunt -5 grade, deja am înghețat. Un vin fiert transformă starea de uimire în greață, dar parcă mișcă ceva în mintea noastră, ceva rotițe încep să se învârtă. Deschidem ochii.

Da, suntem la târg, da, e plin de lume, da, suntem jurnaliști, asta era, frate, trebuie să răspândin ȘOC și GROAZĂ! Oamenii ăștia umblă după fluturași și floricele? Ei n-au aflat care-i REALITATEA? Realitatea e pe fond roșu sau galben și urlă din toți rărunchii SENZAȚIONAL! REVOLTĂTOR!

Așa că scoatem capul din carapace, scoatem mărțișoarele la lumină, arborăm pancarta cu “Jurnaliștii nasc mărțișoare vii” și… vindem! Ștefan e de obicei un jurnalist hâtru, parcă-i tot timpul nemulțumit de ceva. Dar când vede cum lumea se minunează la mărțișoarele pe care le-a montat el zâmbește dezarmat, minute-n șir, de parcă și-ar vedea primul născut.

P1260925.jpg

A doua zi sosește infanteria. Se strâng o mulțime de oameni la taraba noastră și începem scandalul, ȘOC ȘOC ȘOC, facem marșul jurnaliștilor șobolani, speriem babele cu mărțișoarele cu Ceaușescu, aplicăm scheme de marketing inutile, facem haos și ne prăpădim de râs.

Informatorii răspândiți peste tot ne aduc la cunoștință că suntem bârfa târgului, toți vânzătorii sunt ofticați că ne dăm în spectacol și nu-și dau seama de unde-am apărut în lumea bine așezată a mărțișoarelor. O femeie de la MȚR ne acuză că nu respectăm semnificația mărțișorului așa cum apare într-o carte de Irina Nicolau. Ha, combatem pe partea antropologică, hai la ȘOC, hai la șoo-oc!

P1260863.jpg

O tipă cumpără 20 de pancarte cu JOS IARNA. Ce faceți, doamnă, cu atâtea?! “I le dau băiatului de 15 ani să le ducă la colege. I-ar fi rușine cu altceva…”

Și lumea tot cumpără, cumpără, cumpără. În fiecare seară numărăm banii și nu ne vine să credem: o să ne ajungă fix pentru o chirie la Casa Jurnalistului! Cumpărând ȘOC, oamenii au contribuit la jurnalismul făcut cu cap.

Să-ți faci treaba cum trebuie devine, tot mai mult, un fapt senzațional. Fără majuscule.

P1260959.jpg

Vin televiziunile buluc să ne filmeze. O gagicuță-reporter întinde microfonul peste tarabă și întreabă:

– Ce vindeți voi aici?

– Iaca, vând ȘOC ieftin, la fel ca voi.

Doar că ȘOCul nostru costă 5 lei și-un zâmbet, pe când ȘOCul lor costă personalitatea, gândirea critică și entuziasmul unei țări întregi.

 


PS: Am stâns 2000 de lei, mai mult decât o chirie. Vă mulțumim tuturor! 🙂

17 comments on “Vindem ȘOC ieftin. La fel ca presa română.

  1. foarte tare….

    un semnal de alarma tras la mizeria care a devenit presa la noi mereu in cautare de scandal, mereu alergand dupa rating…

    scoala lui dan diaconescu

  2. COGITO ERGO SOMNIC

    -_-

    Thank you Vlad & Co.!
    Ma gandesc cu placere la momentul cand martisoarele voastre vor ajunge in cufăru’ lu’ bunica, peste ani si ani de zile… Ce-o sa zica cine le descopera?

  3. Nu va necajiti atat de tare. Nimeni nu ar cumpara o “Vremea”, “Curentul” sau “Timpul” (jurnale interbelice de calitate) in afara de un grup restrans de entuziasmati. Pe seama entuziasmatilor nu se poate trai, fiind prea putini si in general fara venituri. Grupurile media sunt fabrici, produc pentru profit. Clientul lor este – din pacate – zapacitul in cautare de “SOC” si “SENZATIONAL”. La inceput a fost o nisa curtata de Diaconescu si mai cativa, astazi este religie in jurnalism. Parerea mea este ca presa va vinde mereu ce se cauta, probabil in ritmul acesta, in urmatorii zece ani, ziarele vor avea numai poze. Despre carti nu spune nimeni nimic! Ma simt ca un ciudat extravagant, de cate ori ma duc la Carturesti, si-mi iau un ceai cu zece lei. Evident ca nu ceaiul ma intereseaza acolo, dar cum as putea citi cartea care costa 70 ron? Si culmea, cartile astea care le citesc in pretul a cateva ceaiuri, nu au nimic socant in ele, nimic extravagant. Ma simt ridicol incercand sa inteleg “mediul inconjurator”.

  4. Crezi ca Diaconescu a inceput asta ? El a fost primul care a facut-o direct, ca o manea, organic pentru consum brut. Originile sale nu sunt romanesti, ci au venit ca indicatii. Variatiunea a oricarei variante a jurnalismului – practica ingusta. Economic si violet. Violent, stupid si sex. De fapt nu sex, tzatze. Oglinda se resfrange in mintea stramba care o singularizeaza ca lume. NU. E lumea in care guvernele se intorc impotriva omului, stiinta impotriva omului si ignorana capata radacini de adincimi epocale. Variatiuni in 0 si 1, nimic real – doar divertisment. Nu exista jurnalism.
    Prefer asumarea folclorului de tip OTV in locul unor fatarnici din alte televiziuni, de obicei comerciale si de stiri.
    Romanii simt ce patesc. Putem scapa din acest haos informational, acest iad al banilor care nu mai exista. Mircea Eliade sustinea ca occidentul este intr-o eroare. Europa se afla in incidenta unei civilizatii decadente, in care spiritul a disparut in urma ignorantei. Noi nu ne-am pierdut inca acest mare ocrotitor, care este Credinta.

    Acum mesajele inunda creiere pe toate caile informationale, iar jurnalistii au ramas unelte in fata politicienilor, tehnocratilor, a manipulatorilor de diferite grade si frecvente. Direct sau indirect, vinovati de manipulare.

    IISUS VINE

  5. Pingback: polimedia.us/fain
  6. Foarte interesanta initiativa!
    La anul o putem prelua la Cluj? Si aici este soc si groaza, avem si noi breaking news si exclusivitate!

  7. Buna ziua,
    Ma iertati ca va deranjez .Vin cu rugamintea la d-voastra sa scrieti un articol pe blogul d-voastra si sa distribuiti mai departe pe facebook despre mama mea, Gabriela Tudorache.Timpul nu ne permite sa asteptam si va rugam sa scrieti un articol despre cazul ei.Mai multe detali le gasiti pe http://gabrielatudorache.blogspot.com/. Sau ne puteti contacta la nr de tel. 0724342082. Va rugam , daca sunteti de acord sa ne lasati si un raspuns .
    Va multumesc din inima pentru sprijinul acordat.
    dumitru_gabriela31@yahoo.com

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


filme xxx
filme porno
filme porno romanesti
filme porno
filme porno